Interviu cu Mihail Bădiceanu

Lumea văzută prin ochii mei

 M-am gândit cum ar fi să răspund unor întrebări încă nepuse.

Așa că m-am jucat cu voi, imaginându-mi un interviu.

Să începem!

Mihail, care este darul tău?

Numele meu, Mihail, în primul rând, care provine din ebraică și înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”. Această semnificație mă însoțește și m-a făcut să reflectez asupra darului meu, pe care îl percep ca pe o chemare de a aduce lumină și frumusețe în lume. 

Darul meu este capacitatea de a exprima emoții, povești și trăiri prin mișcare, de a transforma fiecare pas și gest într-o formă de artă.

Prin dans, reușesc să mă conectez cu mine însumi și cu ceilalți, creând o punte invizibilă între suflete. Cred că menirea mea este să aduc o picătură de divin în fiecare creație, să dau încredere, să fac lumea mai frumoasă și mai plină de sens. Îmi aduc darul pe lume prin fiecare coregrafie, prin fiecare moment în care reușesc să ating inima celor care mă privesc sau dansează alături de mine.

Dansul, pentru mine, este modul prin care mă exprim cel mai autentic și prin care încerc să răspund chemării numelui meu – aceea de a reflecta ceva din frumusețea și măreția Creației.

Ce te-a inspirat să devii dansator și coregraf?

 Am descoperit pasiunea pentru mișcare încă din copilărie, când dansul era felul meu de a explora lumea și de a mă exprima. Această pasiune s-a dezvoltat treptat, devenind nu doar un mod de viață, ci și o formă de artă în care am găsit echilibrul între forță și fragilitate, între control și abandon. Prin dans, am învățat să mă conectez cu esența mea și să-mi accept vulnerabilitățile.

Cum ai descrie impactul pe care dansul și mișcarea l-au avut asupra vieții tale?

Dansul m-a ajutat să depășesc momente dificile, să mă ridic după fiecare cădere și să rămân fidel sinelui meu. Este modul prin care îmi păstrez echilibrul interior și prin care mă conectez cu ceilalți, fie că sunt elevii mei sau colegii de scenă. Pentru mine, mișcarea este mai mult decât o acțiune fizică; este o nevoie sufletească, o formă de auto-descoperire și de exprimare.

Povestește-ne ceva din istoria ta ca dansator.

Am început să dansez încă de când eram foarte mic, înainte de a merge la școală. Îmi amintesc cum la serbările de la grădiniță, eram mereu în prim-plan, captivat de muzică și mișcare. Fascinația mea pentru dans se manifesta în fața oglinzilor sau a ușilor lucioase, unde dădeam spectacole imaginare. Eram hipnotizat de ecou, de jocul umbrelor și de felul în care lumina influența mișcările corpului meu. Chiar dacă nu conștientizam atunci, eram captivat de fenomenul de „light and movement”. Acum, această pasiune a devenit o parte esențială a identității mele.

La 6 ani, mătușa mea a observat înclinația mea și m-a dus la cursuri de dans sportiv. Primul stil pe care l-am învățat a fost „Polka”. În acea perioadă, chiar dacă eram doar un copil, dedicarea mea pentru dans era atât de mare încât făceam naveta de la Brebu la Câmpina pentru antrenamente. Deși programul era solicitant și îmi lua din timpul de joacă și odihnă, bucuria pe care o simțeam dansând era de neînlocuit.

Din păcate, din cauza dificultăților financiare, părinții mei nu au mai putut să mă susțină în această direcție, iar antrenamentele au trebuit să se oprească. Cu toate acestea, pasiunea mea pentru dans m-a motivat să continui. La vârsta de 10 ani, am descoperit un alt curs de dansuri la Câmpina, unde am avut ocazia să mă dezvolt și să explorez o gamă variată de stiluri, de la dansuri de caracter și jazz, până la hip-hop, tango și folclor. Am participat la numeroase concursuri, festivaluri și turnee naționale și internaționale, obținând rezultate remarcabile.

Când am ajuns la facultate, am descoperit lumea dansului contemporan, unde am început să explorez în moduri noi noțiunea de mișcarea ca întreg, mai profund, ceea ce mi-a permis să mă dezvolt ca dansator și coregraf. Această călătorie, începută cu o simplă fascinație pentru mișcare și lumină, m-a format atât pe plan personal, cât și profesional.

Ce este pentru tine iubirea?

Iubirea este acea generozitate pură și necondiționată, când două suflete se unesc într-un gest simplu, dar plin de semnificație – precum atunci când împarți o singură bucată de ciocolată și alegi să oferi partea mai mare celuilalt. Iubirea nu cunoaște invidie sau ascunzișuri, nu există răzvrătire, ci doar dorința sinceră de a oferi și a primi fără rețineri. Este despre reciprocitate și o sinceritate atât de profundă, încât nu lasă loc pentru jumătăți de măsură. În iubire, te dăruiești pe deplin, iubești până la capăt, ierți și te bucuri de aceeași dăruire din partea celuilalt. Altfel, rămâi doar cu frânturi, cu resturi de emoții și regrete. Iubirea este completă sau nu este deloc, pentru că doar în totalitatea ei își găsește adevăratul sens și puterea de a transforma vieți.

Unde este iubirea când nu este în noi?

Când iubirea nu este în noi, ea rămâne mereu prezentă în univers, așteptând să fie regăsită, reînviată și reintegrată în noi. Cred că iubirea există în fiecare lucru mărunt din jurul nostru – în natură, în gesturile simple ale oamenilor, în tăcere și în tumult, în amintiri și în speranțe. Este în privirile pline de compasiune, în sacrificiile tăcute, în momentele de conexiune autentică dintre oameni. Iubirea este acolo unde dorim să o vedem, unde o căutăm și, adesea, acolo unde ne întoarcem când ne redescoperim pe noi înșine. 

Chiar și atunci când simțim că iubirea nu este în noi, ea își are locul ei în potențial, în dorința de a fi mai buni, de a ne conecta cu ceilalți, de a ne deschide sufletele, de a ierta. Iubirea nu dispare, doar se retrage uneori, pentru a ne oferi spațiul să ne regăsim, să ne curățăm de tot ce nu ne mai servește, și să o chemăm din nou înăuntrul nostru, mai puternici și mai conștienți de puterea ei transformatoare.

Ce este pentru tine mișcarea, dansul?

Pentru mine, mișcarea este mult mai mult decât o simplă acțiune fizică. Dincolo de orice, am nevoie să fiu mișcat sufletește. E esențial pentru mine să fiu sensibilizat, să simt cu intensitate. Aceasta mă ajută să nu-mi pierd sinele, să rămân conectat cu esența mea, cu ceea ce am fost înzestrat să fiu. 

Dansul mă ajută să fiu un om mai bun, să evoluez, să rămân ancorat în cine sunt cu adevărat. Cred că a devenit ceva indispensabil pentru mine. Este un stil de viață, în primul rând. Este ceea ce mă inspiră în fiecare zi și ceea ce mă motivează să continui. Într-un fel, dansul este o umbrelă care cuprinde tot ceea ce însemn eu – gândurile mele, emoțiile, creativitatea. Într-un cuvânt, tot.

Cum ai descrie limbajul tău de mișcare? 

Limbajul meu de mișcare este unul versatil, caracterizat de o atracție specială către expresia grafică, liniară și precisă. În timp, am cultivat o conștiință fizică puternică, cu un corp rezistent la muncă intensă și oboseală, și cu o memorie excelentă a mișcărilor. Mișcările mele sunt fluide și se lasă ghidate conștient de impulsuri, însă mențin o robustețe și o structură solidă, chiar dacă uneori aceasta vine în detrimentul flexibilității.

Pe lângă aspectul fizic, psihicul meu este pregătit să funcționeze sub presiune, deschis la adaptări neprevăzute și capabil să se reabiliteze rapid după eventuale piedici. Motivația mea profundă izvorăște din dorința de a face bine, din conexiunea autentică cu scena și din legătura strânsă cu oamenii pe care îi iubesc și cu partenera de dans. În acele momente de pe scenă, când dansăm împreună, simțim amândoi că suntem cel mai aproape de adevărul absolut, de esența noastră și de divinitate.

Cum te simți atunci când te miști?

Mișcarea este esența vieții. Este modul prin care explorăm, descoperim și ne exprimăm. Fie că este vorba de sport, dans sau activități zilnice, mișcarea ne permite să ne depășim limitele și să ne conectăm cu cei din jur. Pentru mine, mișcarea înseamnă sănătate, echilibru și libertatea de a fi în armonie cu propriul corp și minte. 

Mișcarea îmi oferă un sentiment de libertate profundă, deoarece nu există șabloane stricte care să mă constrângă. Este foarte plăcut să știu că nu există o cale greșită de a mă exprima. Desigur, în procesul de creație putem deveni mai stricți sau riguroși, dar, în esență, mișcarea este pentru mine o continuă redescoperire. Mă simt întreg, viu, sincer și autentic atunci când mă mișc.

Care este cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în cariera ta și cum ai depășit-o?

Una dintre cele mai mari provocări a fost imboldul să renunț, din cauza dificultăților financiare, dar am continuat să-mi urmez instinctul, în ciuda obstacolelor. Nu am renunțat niciodată la pasiunea mea, chiar dacă am fost nevoit să fac sacrificii. În timp, am învățat să transform aceste dificultăți în surse de inspirație, ceea ce mi-a permis să cresc ca artist și ca om.

Mișcare sau acțiune?

Aș alege acțiunea dacă o definim ca o mișcare cu sens, o manifestare concretă a intențiilor noastre. Totuși, când mă gândesc la mișcare, mă gândesc la estetică și coerență – două elemente care, în mod inevitabil, își găsesc locul în actul de creație. Într-un spectacol coregrafic, mișcarea devine limbajul nostru, iar estetica și coerența ei sunt esențiale pentru a transmite un mesaj clar și a atinge calitatea dorită. Așadar, pentru mine, mișcarea este acțiunea rafinată prin artă.

Care sunt ideile asupra cărora te concentrezi în momentul în care predai și lucrezi cu oamenii?

Când predau sau lucrez cu alții, mă concentrez pe autenticitate și conexiune umană profundă. Încerc să-i încurajez pe cei din jur să-și descopere propria voce, să-și exploreze vulnerabilitățile, să aibe curaj să le accepte și să se exprime fără rețineri. Îmi doresc să-i ajut să aibe încredere că acestea nu sunt semne de slăbiciune, ci surse de putere interioară. Cred cu tărie că atunci când îți îmbrățișezi sensibilitățile, devii neșantajabil, invincibil, ca granitul – un om puternic, dârz, cu verticalitate și demnitate. De asemenea, pun accent pe importanța prezenței – de a fi complet absorbit de momentul prezent. Predarea este, pentru mine, o călătorie comună de explorare și creștere, în care fiecare își găsește propriul ritm și propria cale, întărindu-și astfel integritatea personală.

Ce îți dorești să transmiți elevilor tăi prin dans?

Îmi doresc să le transmit elevilor mei nu doar tehnica dansului, ci și curajul de a se exprima liber și autentic. Vreau să înțeleagă că dansul nu este doar o disciplină artistică, ci și o modalitate de a-și descoperi sinele, de a se conecta cu ceilalți și de a găsi fericirea în imperfecțiune. Sper să le insuflu încrederea de a merge pe drumul lor, indiferent de obstacole și mai presus de orice, îi învăț să fie oameni și să pună început bun în viața lor.

Ce crezi că este esențial în dezvoltarea unui dansator sau a unui tânăr la început de drum?

Esențial în dezvoltarea unui dansator este capacitatea de a rămâne deschis – deschis la noi experiențe, la feedback, la greșeli și la creștere. Flexibilitatea mentală este la fel de importantă ca și cea fizică. În plus, un dansator trebuie să-și dezvolte o conștiință corporală profundă, să fie conștient de fiecare mic detaliu al corpului său, dar și de emoțiile care îl traversează. Disciplina și pasiunea sunt, de asemenea, cruciale – sunt forțele care ne mențin pe drumul către excelență, chiar și atunci când întâmpinăm dificultăți. Totodată, este vital să găsești și să îți dezvolți propria voce artistică, acea autenticitate care te face unic pe scenă. Să nu-ți fie teamă să explorezi, să greșești și să înveți din fiecare experiență, deoarece acestea sunt pietrele de temelie ale unui parcurs artistic solid și împlinit.

Cu trecerea anilor, conștientizez tot mai tare că dansul, creația, lucrul cu oamenii este un act de curaj și de o profundă intimitate. Simt că mă las văzut… cu totul. Cu vulnerabilități, cu pasiune, cu dragoste, cu libertate…

În dans, găsesc echilibrul perfect între forță și fragilitate, între control și abandon.

În călătoria mea spre descoperirea de sine, am traversat numeroase răscruci, învățând să nu-mi fie teamă să mă arăt așa cum sunt, cu bune și cu mai puțin bune. Sunt o persoană firească, obișnuită, dar cu o poveste unică, la fel ca fiecare dintre noi.

Acum și aici, vă invit să descoperiți o frântură din mine. Dacă mă veți cunoaște mai îndeaproape, veți vedea că sunt un om care îmbină calitățile și defectele într-o armonie autentică, dar cu o determinare nestrămutată de a găsi frumusețea în viață și de a lăsa ceva bun în urma lui. Sunt, în esență, un om, cu tot ce înseamnă asta: greșeli, reușite, visuri și frământări.

Ce te inspiră în momentul în care creezi?

Mă inspiră totul – de la un colț de stradă la lumina difuză a dimineții, de la o privire trecătoare la o conversație profundă. Valurile mării, senzația de zbor de pe vârful muntelui, curgerea norilor, adierea vântului, șoaptele ploii, culorile și forma diversificată a florilor, apusul de soare, stelele căzătoare, cântecul greierilor, ritualurile și datinile străvechi, obiectele și costumele arhaice, străzile goale, aglomerația de pe peron, spicul de grâu, lanul de floarea-soarelui. Natura umană, în toată complexitatea ei, este o sursă inepuizabilă de inspirație. Mă inspiră, de asemenea, sunetele, tăcerile, spațiile goale și interacțiunile umane. În fiecare moment al vieții există o poveste care așteaptă să fie spusă prin mișcare. Când creez, încerc să mă conectez cu aceste povești subtile și să le dau viață prin corpul meu, astfel încât fiecare mișcare să devină o manifestare a acestei conexiuni profunde cu lumea din jur.

Poți să dezvolți mai mult ideea de sinceritate în dans?

Sinceritatea în dans înseamnă a fi autentic în fața propriei mișcări, fără a încerca să te conformezi unui standard sau unei așteptări externe. Este un act de vulnerabilitate, de a-ți permite să fii văzut așa cum ești, fără măști. Un dansator sincer este cel care își permite să fie imperfect, să greșească, dar și să se ridice, să se redescopere prin fiecare mișcare. Sinceritatea în dans înseamnă, de asemenea, să te lași ghidat de ceea ce simți cu adevărat, nu de ceea ce crezi că ar trebui să simți. Este un dialog continuu cu tine însuți, un proces de autocunoaștere și acceptare.

Ce coregrafi sau dansatori te influențează sau inspiră în procesul tău de lucru?

Sunt influențat de coregrafi și dansatori care reușesc să spargă barierele convenționale ale mișcării și să creeze ceva cu adevărat unic și profund. 

Să vorbesc mai întâi de personalitățile românești, care mi-au fost modele și mentori: 

maestrul Sergiu Anghel, șeful Catedrei de Coregrafie de la UATC mi-a fost, în anii studenției, un adevărat mentor, m-a învățat deseori fără cuvinte, uneori, acționând direct, nu dând indicații. 

Apoi, am avut privilegiul să mă aflu în preajma unor mari maeștri precum Dan Puric și Gigi Căciuleanu, care mi-au oferit ocazia de a fi parte la nașterea conceptelor unor mari spectacole.

În spectacolul Tribut Iris Barbora, am cunoscut-o pe Beth Sol, venită din New York să monteze la Centrul Național al Dansului.

Surse de inspirație am găsit și în dansul lui Crystal Pite. Ea ”vorbește” prin capacitatea ei de a combina emoția brută cu o tehnică impecabilă, creând astfel lucrări care sunt atât vizual impresionante, cât și profund emoționante. Sergio Reis mă inspiră prin energia sa viscerală și abilitatea de a transforma orice mișcare într-un gest plin de semnificație. Urmăresc și alte nume, precum Jo Hvlaak și Mauro Kerkhof, care continuă să redefinească ceea ce înseamnă să fii dansator și coregraf în timpurile noastre. Ei îmi arată că dansul este un limbaj infinit, cu posibilități nelimitate de explorare.

 În plus, am o admirație deosebită pentru Edward Clug, al cărui stil distinct îmbină precizia cu o intensitate emoțională care rezonează puternic cu mine. Coregrafia ‘Shoot the Moon’ de Sol León și Paul Lightfoot de la Nederlands Dans Theater este o altă lucrare care mă inspiră prin profunzimea și complexitatea sa. Toți acești artiști îmi arată că dansul nu are limite și că fiecare mișcare poate deveni o expresie a ceva mai mare, o reflecție a umanității noastre comune.

Cum vezi viitorul Școlii de Arte FILOCALOS?

Îmi doresc ca Școala de Arte FILOCALOS să continue să fie un loc unde visele oamenilor prind aripi, unde creativitatea, iubirea de frumos și libertatea de exprimare sunt celebrate. Vreau să contribuim la formarea unei noi generații de tineri care să ducă mai departe valorile pe care le promovăm: educația, bunul gust, integritatea, pasiunea, profesionalismul și respectul pentru artă.

Spune-ne care e motto-ul după care te ghidezi în viață?

Am auzit undeva, cândva, aceste cuvinte: ”Dacă iubirea este răspunsul, puteți repeta întrebarea?’’ Am aflat mai apoi că-i aparțineau lui Lily Tomlin… dar mai important este ce semnificație le-am dat eu acestor cuvinte.  Această întrebare reflectă felul în care percep și abordez fiecare aspect al vieții, fie că este vorba despre dans, educație sau relațiile cu ceilalți. În esență, pentru mine, iubirea nu este doar o emoție, ci o forță motrice, o sursă de inspirație și o busolă care mă ghidează în tot ceea ce fac.

Această întrebare este o provocare ca să nu pierd niciodată din vedere esențialul – iubirea ca fundament al acțiunilor mele. În dans, iubirea se manifestă prin pasiunea pentru mișcare, prin devotamentul față de artă și prin dorința de a transmite emoții autentice. În activitatea mea pedagogică, iubirea este cea care mă determină să mă implic total în formarea și dezvoltarea tinerilor, oferindu-le sprijin și îndrumare.

Acest motto îmi amintește că, indiferent de provocările întâmpinate, răspunsul se află întotdeauna în iubire – iubirea pentru ceea ce fac, pentru cei din jurul meu și pentru drumul pe care l-am ales. Este un ghid pentru a trăi o viață plină de sens, autenticitate și frumusețe. 

În loc de încheiere

Sunt recunoscător pentru călătoria mea profesională și pentru toate lecțiile învățate pe parcurs. Pot spune cu toată sinceritatea că experiența și pregătirea mea mi-au oferit instrumentele necesare pentru a conduce și organiza aceste proiecte, cu dedicare și profesionalism.

Vă mulțumesc pentru că ați parcurs acest interviu imaginar. 

Aș vrea să închei cu un gând care mă călăuzește mereu: viața nu trebuie să fie perfectă pentru a fi fericită. Învățăm să ne bucurăm de fiecare moment și să ne urmăm visele cu curaj și hotărâre. 

OAMENII DAU ARIPI VISELOR.

Sus să avem inimile!

Cu iubire până la sfârșit, al vostru Mihail.